Dimineața, despre prima parte a zilei

Cea mai urâtă parte a zilei e dimineața. Nu mă refer la dimineața aceea soroasă în care simți că va fi o zi superbă și bună, ci la cea în care soarele lipsește, munca te așteaptă și pierzi autobusul. Într-o asemenea zi, soarele nu îți bate în ochi prin perdea, ci alarma te face să tresari, cafeaua nu se face singură pentru că ai uitat să o pui de seară și trebuie să o mai faci o dată, că ți-a ieșit apă caldă.

Asemenea zile fac parte din viața noastră, totul vine de la oboseală și obișnuința noastră. O zi începută așa, nu trebuie să continue la fel. Cafea, cola, ciocolată, orice, pentru a ne trezi. Apoi cu puțină grijă, se rezolvă și mai departe. Dimineața nu mi-a plăcut niciodată, e sentimentul acela de tristețe în aer, lumina ciudată și mult prea energici oamenii. Timpurile s-au schimbat, lumea nu se mai culcă la zece și se trezește la șase sau opt, nu mai suntem toți la fel. Încă ma gândesc dacă mai obligă copiii să scrie cu mâna dreaptă, cum făceau cu noi.

Unii suntem mai.. diferiți, ca să nu zic leneși. Dimineața nu e anotimpul nostru preferat, cum alte persoane nu pot gândi seara, noi nu putem dimineața. E un sistem fix, puține companii mai permit angajaților să vină la lucru la ce ore doresc. Dacă nu e partea bună a zilei pentru tine, nu te aștepta să îți iasă ceva, totul e în zadar, ba, probabil îți mai faci și niște probleme.

Asta e viața, momemente bune și rele, dimineți rele și foarte rele, trecem de ele. Trebuie. Probabil că o schimbare de program, ar ajuta să ne îmbunătățim anumite momente ale zilei, chiar dacă îmi iese doar partea cu cafeaua, tot e un pas spre mai bine. Totul depinde de noi, noi ne modelăm viața după programul impus de muncă, desigur.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?